Gogu Constantinescu şi Sonicitatea

INVENTATOR al unei noi ştiinţe – SONICITATEA, Gogu Constantinescu este considerat pe drept cuvânt savantul fără de care Aviaţia britanică nu ar fi putut obţine supremaţia aeriană asupra nemţilor, în Primul Război Mondial. Întîia aplicaţie a sonicităţii pe care a realizat-o românul a fost “mitraliera sonică” – a cărei cadenţă de tragere era sincronizată cu rotaţia elicei – montată pe avioanele de luptă. Dar aceasta este doar o mică parte din contribuţia lui Gogu Constantinescu la ştiinţa modernă.

Momente din viaţa unui mare inventator

Fiul unui mare profesor de matematică şi iubitor de muzică şi al unei mame de origină alsaciană, refugiată la Timişoara, Gogu Constantinescu s-a născut la Craiova, la 4 octombrie 1881. Bunicul din partea mamei era inginer. De la aceştia, tînărul a moştenit talentul pentru matematică, muzică şi inginerie. Pe toată durata copilăriei şi a adolescenţei, s-a dovedit un spirit extrem de inventiv, abil şi precoce. În vremea liceului, şi-a transformat camera într-un adevărat laborator pentru experimente fizico-chimice.

Astfel, aici au prins viaţă o lampă electrică cu mercur, acumulatori şi baterii, diverse motoare. Tot în perioada adolescenţei a conceput un calculator, bazat pe un sistem mecanic, care putea realiza calcule cu pînă la 30 de cifre. Cîteva rotiţe se învîrteau în jurul unei manivele. Ideea de la care a pornit era…să-şi ajute sora să se descurce mai bine la matematică.

Din nefericire, Gogu va trebui ca de la numai 15 ani să se descurce singur, tatăl său trecînd în nefiinţă în 1896. În 1899 îşi ia Bacalaureatul şi se înscrie la Şcoala de poduri şi şosele, pe care o va termina ca şef de promoţie 5 ani mai tîrziu. Tenace, încrezător în sine, pe timpul studenţiei a înfruntat cu succes rezistenţa la schimbare a profesorilor săi, încercînd să demonstreze utilitatea unui nou material de construcţie la acea vreme: betonul armat. Folosirea betonului armat eşuase deja în Europa: în 1900, la Expoziţia Universală de la Paris, în 1903 la Basel, în construcţia unui important hotel. Totuşi, tînărul inginer a publicat în 1904 un calcul teoretic privind betonul armat, iar în anul următor, teoria de calcul ce a permis construcţia primelor poduri în arc.

În anii care au urmat, a proiectat numeroase construcţii de beton armat, printre care Camera de Comerţ, Ministerul Lucrărilor Publice, Stadionul Sporturilor şi moscheea din Constanţa.

La numai 25 de ani a fost chemat să rezolve problemele grave care se iviseră la construcţia Camerei Deputaţilor şi a făcut-o cu succes, după ce a învins criticile şi neîncrederea “specialiştilor” privind folosirea betonului armat. Neîncrederea era aşa de mare încît, iniţial, deputaţii au refuzat să intre înăuntru de teama prăbuşirii construcţiei. Au trecut exact 100 de ani şi construcţia nu a căzut!

Written by Administrator