Civilizaţia Uriaşilor

……………………………………….

Si din tot neamul viteaz,
Cu cap mic, la minte treaz,
La trup ca munţii cei ‘nalţi,
Sezînd pe vîrf de Carpaţi,
Toţi piereau, fraţi după fraţi,
Nefiind de vremi iertaţi.
Şi din tot neamul cel stins
Ce n-a fost nicicînd învins,
Numa’ unul uriaş
Mai rămase ca urmaş.
Un moşneag ce dăinuia,
Mai bătrîn decît vremea,
“Cingălău” se poreclea.
Mîndră fetiţă avea,
Ca bradul de mititea,
Rozalina se numea.
Cingălău tot stăpînea,
Pînă unde se vedea.
Toată Mara şi Iza,
Tot Vişeul şi Tisa.

 

Ştiindu-şi ursita, aceea de a întemeia un nou neam care să stăpînească văile şi codrii Maramureşului, cei doi aşteaptă ca pe jar sosirea piticilor conduşi de căpetenia daco-romană Turda Robonban (Eu sunt Turda Robonban/Din neam de dac şi roman/Din Roma venii mai an/Chiar cu bădiţa Traian…). Cînd într-o zi uriaşa Rozalina se întoarce de pe malul Izei cu poala rochiei plină de făpturi minuscule culese de prin iarbă nu-şi putea imagina cît de aproape se afla de soroc. Doar bătrînul Cingălău a înţeles într-o clipă că i-a sosit vremea. Toată suflarea, cu mic cu mare, s-a pregătit de nefireasca nuntă dintre degeţelul Robonban şi mîndra Ruja-Rujalina, cea atît de înaltă, că putea ţine pe umeri cerul. O Cîntare a Cîntărilor Maramureşeană.

 

Cetatea Cingălăului este o creaţie scrisă în stihuri populare de profesorul Ion Biltiu-Dancus (1892-1952), pierdută după moartea autorului şi regăsită în urmă cu 2 decenii de cunoscutul folclorist maramureşean Pamfil Biltiu. Legenda versificată a uriaşilor care au locuit înaintea noastră Ţara Maramureşului e captivantă, te fură de la primul pînă la ultimul rînd.

CETATEA ARGEDAVA
Platoul Nucetului măsoară 160 m lungime de la Nord la Sud, 120 m lăţime de la Est la Vest şi are o înălţime de 20 m. Fortificaţiile sunt amplasate în partea de Sud-Sud-Est şi Vest-Sud-Vest de Nucet. Promontoriul Nucetului are 6 niveluri de civilizaţie, fiind locuit neîntrerupt pînă în zilele noastre. Nucetul este numai creştetul unui complex de cetăţi getice întinse pe o rază de cel puţin 17 Km, de la Grădinari – Ogrezeni şi pînă la Adunaţii Copăceni, puternice fortificaţii construite pe structurile străvechi ale unor aşezări, ale căror datare depăşeşte 10.000 de ani, socotiţi de la anul de graţie în care scriem aceste rînduri, adică 2002 conform calendarului creştin.

Studiate în teren, movilele de astăzi se dovedesc a fi Rovinele “din cîmpii“ la care face referire Mihai Eminescu, fortificaţii pe linia Argeşului, folosite mii şi mii de ani ca linie de apărare a Ţării Zeilor, în spatele Okeanului Potamos, pe direcţia Centrului Spiritual al Ţării.
Aici identificăm, şi noi, desfăşurarea bătăliei de la R-vine a lui Basarab Mircea zis “Cel Bătrîn”, tot în aceste locuri şi Mihai Voevod Pătraşcu fiul Teodorei – Basarab, zis “Cel Viteaz” – Reunificatorul, şi-a concentrat forţele armate împortiva invadatorilor străini la Ogrezeni, unde şi-a format “ogreziile”, adică batalioanele, iar la Gorneni, în apropiere, a fost dat semnalul de luptă.

Written by Administrator