Civilizaţia Uriaşilor

[…] Popeşti-Nucet este cercul de foc al arheologiei noastre. Vizionările din teren ne-au demonstrat stadiul avansat de ruină în care se află cetatea, răscolită de săpături haotice, total neprotejată împotriva intemperiilor, lăsată la voia întîmplării şi a hazardului. Observaţii atente în teren au scos la iveală “borne”(!) de ciment recente, adică însemne ale “arheologilor”, care se pregătesc ca în vara asta să-şi continue “opera ştiinţifică”. Mai mult, cunoaştem de la localnici, care amabili ne-au destăinuit interesante lucruri (spre ştiinţa cititorilor, îi îndemnăm a merge în teren şi a se convinge personal), următoarele:

– Nucetul şi toate Rovinele de pe aliniamentul Grădinari-Ogrezeni-Adunaţii Copăceni au fost ridicate de “uriaşi care au cărat pămîntul cu poala”;

– Nucetul este numai creştetul Argedavei, cetatea de scaun a lui Burebista, decapitat în satul Buda, din apropiere, în anul 44 i.e.n., 5464 ani socotiţi de noi, luînd ca referinţă inscripţia de la Biserica Curtea de Argeş, de pe mormîntul lui Neagoe Basarab, unde marele domnitor ne arată că a săvîrşit această mănăstire în anul 7025, informaţie care actualizată, dovedeşte că astăzi suntem în anul 7510;

– înainte de al 2-lea război mondial au fost aduşi în Nucet mai mulţi deţinuţi păziţi de militari, care au fost puşi să sape în cetate;

– săpăturile arheologice au reînceput în anul 1946, dar cu mai mare intensitate din 1950 pînă în 1954, cu o largă asistenţă internaţională. La aceste săpături au fost folosiţi localnici sub pază, ca muncitori cu ziua la săpat, plătiţi cu… 8 lei pe zi. Copiii săraci erau folosiţi la strîngerea şi curăţarea diverselor obiecte dezgropate, precum şi a unor oseminte de oameni … uriaşi, apreciaţi de localnici ca avînd o înălţime de peste 5 m. Astfel, au fost deshumate din Nucet, de la Necropola Zeilor, din vestul cetăţii, scheletele a peste … 80 de uriaşi.

Această din urmă informaţie am găsit-o şi la Măriuţa, altă cetate geto-dacă, in urma discuţiilor purtate cu un localnic ce a săpat acolo. Localitatea Măriuţa este în judeţul Călăraşi, fiind deshumate acolo trei schelete de uriaşi, dintre care unul fără cap. Săpăturile au fost coordonate în acest punct arheologic de profesorul Simon Mihai, dispărut [dintre cei vii] în 1990, în condiţii neclare;

– “Arheologii” din Argedava”, cu mîinile la spate, vorbind cînd în româneşte, cînd în nemţeşte”, au pus copiii săraci, în special fetiţele, să spele “ciotoaiele şi căpăţănile ale mari”, după care micuţii erau puşi să le bocească. Întrebaţi de localnici, ”arheologii” le-au spus că acei uriaşi sunt…Jidovii (!?). Aşa ne-au relatat octogenarul orb Manolache Manole, Ghencea Ioana şi Ghencea Marin din satul Popeşti, participanţi la săpăturile arheologice.

“Eu am început să sap aici în 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat vreo 30 de oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai tînăr, şi m-am dus pentru că ne dădeau 400.000 de lei pe zi. Puteam să cumpăr cu ei doar un kilogram de mălai. Era sărăcie la acea vreme. Odată, după ce am săpat la o adîncime de patru metri, am găsit o glavă (craniu – n.r.) foarte mare, cam de vreo două sau trei ori cît al unui om. Le-am spus arheolo gilor. Seful era atunci Dinu V. Rosetti. Ne-a trimis imediat aca să pe noi, sătenii, şi au săpat doar ei. Oasele le-au pus într-un camion cu prelată. Unde le-au dus, nu ştiu. Am săpat aşa timp de trei ani şi am mai găsit uriaşi. Să zic aşa, aveau vreo patru metri lungime. Cînd găseam oasele, arheologii ne trimiteau a casă, să nu vedem noi ce e acolo. Dar noi vedeam, că nu eram orbi. Si uite aşa am dezgropat uriaşi cu mîna mea în 1950”, a spus Ioniţă Florea.

Din partea de nord-est a cetăţii a fost ridicată cu macaraua o placă foarte mare de andezit avînd desenat pe ea… soarele (in ce muzeu a fost oare expusă?), iar din partea de est a cetăţii au fost ridicate cca. 6 vetre de cult şi stîlpii unui calendar geto-dac (unde sunt aceste obiecte?). Desenul unei vetre de cult este prezentat sumar de Mioara Turcu în Cetăţi geto-dacice în Cîmpia Munteniei.

O cantitate însemnată de monezi de toate tipurile a fost descoperită cu ocazia săpăturilor, ponderea deţinînd-o cele de argint.

Ulcelele pline de argintărie găsite de localnici erau recompensate cu “un ban pentru ţuică”. Aşa după cum dovedesc urna de incinerare şi ceşcuţa găsită în interior, cultul înmormîntării practicat la un moment dat în cetate era cel al incinerării, dar osemintele găsite demonstrează că, cu mult timp înainte de practicarea incinerării, înhumarea era ritualul acestor oameni …uriaşi.

Written by Administrator