Civilizaţia Uriaşilor

JIDOVII PREISTORICI

Au rămas legendele uriaşilor porecliţi “Jidovi”, nu se ştie de ce, peste tot în zona de sud a Mun­teniei. La sud de Popeşti există o vale care se întinde de la Olt pînă la Giurgiu. Legenda spune că un uriaş, pe nume Novac, cel mai renumit dintre toţi, s-a luptat cu un balaur care le făcea rău oamenilor. Simţindu-se învins, balaurul a fugit şi a lăsat o dîră pe pămînt. Aceasta este “Brazda lui Novac”.

Potrivit lui Alexandru Stanciulescu Barda – „jidovii“, de care vorbeşte tradiţia populară, ar fi o amintire a cazarilor, ramură a tătarilor. Aceştia, situaţi în nordul Mării Negre, cunoscuseră mozaismul prin secolul al VIII-lea, iar în secolul al XIII-lea, în vremea marii invazii tătare, ar fi venit prin părţile Subcarpaţilor Meridionali şi, din loc în loc, şi au făcut întăriri vremelnice, de unde făceau incursiuni şi jafuri în rîndul populaţiei din jur. De la aceştia ar proveni şi toponimele destul de des întîlnite în Muntenia, Oltenia şi chiar în Banat: Jidovini, Jidova, Jidava. Jidovişte şi Jidoştiţa. Documentele în discuţie ne întăresc convingerea că ipoteza încetăţenită încă de la începutul secolului nostru este discutabilă. Mai mult, pun într-o nouă lumină problema respectivă. În dicţionarele limbii române, una din variantele explicative ale termenului de „jidov” este acela de „om uriaş, robust, zdravăn, bine legat“. Echivalenţa menţionată de noi, mai sus, răspunde tocmai acestei explicaţii. Şi intervievaţii din secolul al XIX-lea înţelegeau prin „jidov“ un om uriaş, plin de curaj.

Orice neam antic şi păgîn e identificat de fantasia populară cu uriaşi ai trecutului (Lazar Saineanu-asistent al lui Bogdan Petriceicu Haşdeu).

Potrivit arheologului Traian Popa, în urmă cu cel puţin 7000 de ani în bazinul Vechii Europe s-a stabilit o civilizaţie de oameni foarte înalţi comparativ cu media populaţiei băştinaşe, lucrători ai pămîntului (li se atribuie folosirea plugului de fier), dar “în stare să mute munţii din loc” sau “să arunce cu stînci” cînd se mîniau. Cercetătoarea Marija Gimbutas denumeşte această civilizaţie “populaţia kurganelor”, o populatie indo-europeană nord pontică în expansiune. Aceştia aveau o ideologie de castă ce atrăgea stratificarea accentuată a societăţii, o societate războinică şi violentă, cu oameni ce venerau zei ai cerului senin şi puterea armelor.

Alfel spus, civilizaţia autohtonă veche europeană, o societate egalitară matrifocală (cu rol predominant al femeii în societate), orientate spre spiritual paşnic s-a amestecat cu cea indo-europeana de tip virifocal (cu rolul predominant al bărbatului în societate), precursori ai populaţiilor europene aşa cum s-au cristalizat pînă în zilele noastre.

Se trage concluzia că asocierea “jidovi-uriaşi” a intrat în cunoaşterea populară cu referire şi la orice om vremelnic venetic (cei străini de locul unde se stabilesc), invadatori, populaţii migratoare etc.

Asocierea pare cel puţin stranie, dacă parcurgem “mitul jidovului rătăcitor” – veşnicul călător silit de cei de-un leat cu el să plece din vatra de origine, să parcurgă un drum iniţiatic şi să se întoarcă mereu la origini fără putinţa de a rămîne printre ai săi!

Toate acestea sunt descoperiri arheologice uimitoare legate de trecutul oamenilor preistorici, de legende şi mituri, transmise pînă în zilele noastre pe papirusuri scrijelite de un scrib purtînd în el misiunea sacră de a transmite peste veacuri frînturi de civilizatie.

 

Bibliografie

Ion Biltiu Dancus, culegere de texte populare

Lazar Saineanu, “Basmele romane”

Alexandru Stanciulescu Barda, interviu

– cotidianul “Ziarul”

– cotidianul “Libertatea”

– revista formula “AS”

– emisiunea “Uriasii au tunel secret in Bucegi”, Acces Direct – Antena 1

http://ziare.zaraf.ro/articol15298/URIASII-DIN-SCAIENI.html

Written by Administrator