Cetatea dacica de la Salmorus

Cetate de sorginte getică de secol VII ACHR, cu existenţă continuă de aproximativ 1.400 ani (700 ACHR – 700 PCHR), SALMORUS a fost descoperită de ing. P. Polonic în anul 1898. Acesta este convins că a descoperit antica cetate AL STOMA. Cetatea se află pe marele braţ al fluviului Dunărea şi anume Sf. Gheorghe , la o distanţă de aproximativ 2,5 km de actuala comuna Murighiol şi la aceeaşi distanţă faţă de braţul Sf. Gheorghe. Are un perimetru de 500 ml şi o formă rectangulară neregulată cu latură mică de 45 ml, unde exista şi poarta de nord (cea mai impunătoare), alte două laturi de 145, respectiv 177 ml în partea de est şi vest. Şi, în sfârşit, latura de sud de 138 m.

Zidul din piatră de calcar galben cu umplutură de piatră şi caramidă sfăramată şi bătută, nu este altceva decât un MURUS DACICUS, cu o grosime a zidului de aproximativ 3 metri. Informaţia existenţei cetăţii de la Murghiol intră în atenţia istoricilor şi a arheologilor din acel timp, printre ei aflându-se Gr. Tocilescu, M.D. Ionescu Dobrogianu, C. Moisil, C.I. Brătianu etc. Problema este luată în serios de către C. Moisil, ce face o cercetare mai atentă, consultând şi intinerariile antice.
În urma acestor cercetări, ajunge la concluzia că nu poate fi vorba decât de vechea cetate getică SALMORUS, ce apare în NOTITIA DIGNITATUM ORIENTIS XXXIX 18 sub forma coruptă de THALAMONUM. Nu peste mult timp, C. Moisil consideră că, printr-o asimilare normală a denumirii cetăţii de diverşi autori antici, latini sau greci, cetatea şi-a păstrat esenţa numelui, indiferent de limba în care a fost menţionată. Astfel, grecii au numit-o HALMYRIS, latinii au numit-o THALAMONUM , iar geţii, care au
şi construit-o, au numit-o SALMORUS, ceea ce înseamnă locul sarat.
Cercetările încep mai serios prin anii 1954 de expertul Bujor cu săpăturile în necropola getică din imediata apropiere a cetăţii, unde se confirmă existenţa cetăţii SALMORUS prin pozitia scheletelor înmormântărilor getice atât de inhumaţie, cât şi de incineraţie. În anul 1974 începe o nouă cercetare pe materialele salvate în trecut, având ca cercetător pe O. Iliescu, care, folosind contribuţia mai veche a lui C. Moisil şi a numismatului italian L. Paulon, reconstituie un tezaur de 117 monede.

Săpăturile de o amploare mai mare încep in anul 1981, avându-l ca şef de şantier pe M. Zahariade, care „marchează locul“ cu o tablă de 1,5/1 ml şi pe care scrie: CERCETARE ARHEOLOCICA SECOLUL I ACHR – SECOLUL VII PCHR EPOCA ROMANA.
În acest mod, domnia sa face intenţionat două greşeli, ce nu au nicio legătură cu istoria adevărată. Inţelegem, aşadar, că pe distinsul arheolog nu îl interesează catuşi de puţin perioada getică, de aproximativ 700 de ani, şi că adaugă cu de la sine putere, spre mărirea Imperiului Roman, aproximativ 300 de ani, ca o contribuţie personală la formarea poporului roman.
Cercetările continuă şi în vara anului 2001, iar colectivul de arheologi se măreşte cu doi specialişti din SUA, care insistă să înceapă săpătura în partea de NE a cetăţii, unde exista speranţa, după scrierile din ACTASANCTARUM, descoperirii mormintelor lui EPICTET şi ASTION, doi geţi şi nu greci, din GETIA MINOR, ce au trecut la creştinism, iar pentru fapta lor au fost maltrataţi, torturaţi şi măcelăriţi de comandantul cetăţii. În timpul torturilor, un individ recunoaşte pe ASTION ca fiind fiul unei familii instărite şi pleacă.

În grabă să anunţe părinţii de ceea ce I se intampla fiului lor. În aproximativ două săptămani de la acest eveniment, părinţii lui ASTION au sosit în SALMORUS şi au fost informaţi că fiul lor este mort împreună cu preotul EPICTET. Timpul de două săptămani de la începerea persecuţiilor pană la martirizarea celor doi este insuficient pentru a se ajunge şi a se întoarce din Asia Mică, indiferent de mijlocul de transport folosit pentru acest scop, aşa cum susţin unii cercetatori, ce au interesul de a considera toţi martirii din GETIA MINOR ca fiind de etnie greacă.

Este foarte posibil ca cel puţin ASTION să aparţină unei familii din Tomis, din Axiopolis, din Aegyssus etc, iar în acest caz este credibil că părinţii au reuşit să ajungă la SALMORUS într-un timp atât de scurt.2

Lucrările încep şi, în data de 4 iulie 2010, este descoperit mormântul celor doi martiri. În fundalul mormântului, spre răsărit, există o frescă formată din mai multe cercuri concentrice care marcau, printre altele, şi data martirizării, dar şi alte date importante în textul de sub cercuri.

Înţelegand importanţa acestui horoscop getic al martirizării lui EPICTET şi ASTION, se ia măsura protejării şi a conservării mormântului, punându-se peste el o folie de plastic, ce a stat o bună perioadă de timp şi care a dus la formarea condensului ce a distrus acest horoscop.
Toate acestea s-au întamplat în condiţiile în care alături, la un pas, exista stuf şi papură din abundenţă, materiale ce nu ar fi permis degradarea iremediabilă a horoscopului.
În privinţa proprietăţii acestor moaşte, s-au purtat discuţii dure între reprezentaţii B.O.R,. pe de o parte, şi arheologi, pe de altă parte, pentru simplul motiv că în Romania nu există nicio lege care să reglementeze astfel de cazuri.
Noi considerăm că acoperirea mormântului cu folie de plastic s-a făcut în mod intenţionat, în scopul distrugerii definitive, chiar dacă exista intenţia refacerii acestui horoscop. El nu va mai fi cel original şi există posibilitatea falsificării acestuia în scopul deturnării etniei celor doi martiri din geţi în greci sau asiatici.

Felul în care a fost realizat acest horoscop este unic, iar datele ce erau zugrăvite în textul de sub horoscop aduceau multe informaţii inedite. Mormântul şi implicit horoscopul au rămas intacte timp de 1711 ani, iar „specialiştii ştiinţifici“ au reuşit să-l distrugă în câteva zile. Deci, o performanţă în materie de distrugere a patrimoniului cultural naţional.
Constatăm aşadar că :
– din complexul funerar a rămas groapa mormântului cu horoscopul degradat 90 % , dar acum protejat cu stuf;
– moaştele (osemintele lui EPICTET şi ASTION) au fost luate de episcopia Tomisului, apoi returnate episcopiei de la Tulcea, actualmente fiind în mănăstirea nou construită la Salmorus;
– martirii nu sunt geţi din Asia Mică, probabil din pricina negocierilor între B.O.R şi B.O.G., unde s-a stabilit că de fapt toţi martirii din Scitia Minor, numită şi Scitia Secunda, de fapt Getia Minor sau Dobrogea de azi, sunt de
origine greacă.
Înţelegem din aceste poziţii aşa-zise ştiinţifice că grecii nu aveau posibilitatea a se martiriza la ei acasă ( Diocleţian fiind mai înţelegător cu ei la ei acasă ) şi veneau la noi să facă acest gest.
Concluzii:
1) Legislaţia din România prevede în mod greşit protejarea artefactelor cu materiale plastice.
2) Neinstruirea pluridisciplinară a arheologilor duce în mod inevitabil la distrugeri iremediabile.
3) Metodele de cercetare relative trebuie înlocuite cu metodele absolute, cunoscute de altfel de arheologi, dar nefolosite pentru că folosirea lor nu le-ar mai permite ataşamentul faţă de o cultură sau alta.
4) Este necesar să se legifereze interzicerea unor cercetări ce au la bază numai metode relative.
5) Cercetările absolute să fie publicate în mass media şi să înceteze acea meteahnă a „ştiinţificilor“ de a publica numai pentru uzul intern al acestor instituţii, pe care noi le plătim.
Cercetările din România sunt cunoscute numai de cercetători, iar informaţia are un circuit închis, ce se ghidează după proverbul macedonean „io mi cantu, io mi giocu“ şi toate acestea plătite de la bugetul de stat, adică de noi.
Cunoscut este faptul că, cel mai adesea, arheologul trăieşte un sentiment de afecţiune, faţă de civilizaţia de care s-a ataşat în mod voit sau nevoit în timpul studenţiei, ajungand, în final, să subestimeze alte civilizaţii sau chiar să le urască. Persistând în acest mod de lucru, drama arheologului se conturează profund cu toata atenţionarea făcută de Vasile Pârvan pentru cei ce vor veni după el, şi anume:
„Tăcerea e centrul lumii.
Spre tăcere se adună toate, ca apa spre prăpastia neagră.
Tăcerea e moartea vieţii şi viaţa morţii.
Tăcerea e mormantul în care închidem toată plângerea
sufletului nostru doritor .”
Şi atunci noi vă zicem: Atenţie, arheologi, nu mai tăceţi (minţiţi)!

 

text de Nicolae Nicolae

Articol preluat de pe http://adevaruldespredaci.ro

Written by Administrator

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *